Este un nod simplu, folosit de secole.
Prima dată a fost descris în anul 1834, într-o carte destinată pescarilor. Este preferat de pescari (de unde provine şi numele nodului) pentru îmbinarea a două corzi care au diametre similare.
Modul de legare :
– se aşează cele două corzi unul lângă altul (1),
– se execută un nod simplu pe şnurul roşu /negru, în interiorul nodului se prinde şnurul galben/maro 2(2-3),
-operaţia se repetă şi la şnurul galben/maro(4-5),
– se trag cele două corzi în sensuri opuse(6),
– astfel cele două noduri se alătură, formând nodul pescăresc(7).
Avantajele acestui nod sunt:
– este un nod simplu prin care se pot îmbina două frânghii de aceeaşi diametru.
Dezavantaj:
– după ce a fost folosit sub sarcină, deobicei nu se poate dezlega.
Deşi este un nod simplu, în cazul în care nu se execută corect, acesta se poate desface sub sarcină.
Nodul se consideră sigur dacă lungimea capetelor libere (cele două capete scurte ce ies din nod) exprimate în centimetri sunt mai mari decât diametrul frânghiei exprimat in milimetri.
La executarea nodului acesta este strâns cu mâna (cu o forţă relativ mică), dacă nu lăsăm capetele libere destul de lungi, la aplicarea unei forţe mai mari, odată cu strângerea nodului aceasta se poate desface.
Odată ce nodul a fost strâns bine (aplicând o forţă mai mare), acesta nu se va mai mişca, nu aluneca şi nu se mai dezleaga.
Caracteristicile şnururilor Gordius folosite la legarea nodului pescăresc:
– şnur tehnic având un diametru de 6 mm, realizat din polipropilenă, rezistenţă la rupere de 300 kgf, alungirea la folosirea unui greutaţi de 100 kg este de 6.30%, manta de culoare galben-maro respectiv roşu-negru.
Surse:(http://www.noduri.ro)