Este un nod folosit mai ales de către pescari şi marinari.
Prima dată a fost descris în anul 1794, apare în multe cărţi destinate pescarilor şi marinarilor.
Avantajele nodului de ancoră faţă de celelalte noduri:
– siguranţă în exploatare (nodul nu alunecă nici pe cordeline umede),
– simplitate,
– posibilitatea prinderii unor obiecte în interiorul nodului(de ex. inel pt. ancorare),
– este un nod care se poate dezlega uşor.
Acest nod scade rezistenţa frânghiei cu 10-45% din valoarea iniţială, valoarea exactă depinde de diametrul inelului prin care se trece frânghia. In cele ce urmează vă prezentăm modul de realizare al acestui nod. -înfăşurăm două spire pe inel, prima spiră pe partea frontală, a doua pe partea dorsală a inelului(1),
-trecem capătul cordelinei prin spatele porţiunii lungi şi prin interiorul buclei formate(2),
-înfăşurăm încă o spiră (cu capătul frânghiei) pe partea inferioară a nodului deja format(3).
– strângem nodul astfel încât capătul corzii să fie de cel puţin 4-5 cm lungime, pentru a preveni desfacerea nodului(4).
Nodul de Ancorare a fost legat din frânghia Gordius cu următoarele caracteristici:
-frânghie cu diametrul de 8 mm din poliester, tehnic, cu rezistenţa la rupere de 1175 kgf, alungirea la o greutate de 390 kg este de 11.14%, culoare albă cu un fir albastru.
Surse:(http://www.noduri.ro)